Death’s Hill
\
Death’s Hill…Multe orase au fost abandonate, insa cu un motiv intemeiat.
Dar Death’s Hill... Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu locuitorii orasului. Prima data cand a fost descoperit abandonat arata de parca locuitorii l-ar fi parasit in mare graba: usile caselor erau deschise, masinile pe jumatate in garaj, pe jumatate afara, magazinele pline cu marfa... parea ca locuitorii au fugit de ceva foarte grav.
Unii spun ca au fost tornadele de vina, altii povestesc despre monstrii rosii cu coarne care au devorat oamenii, insa altii cred ca a fost insusi...Mojo Jojo.
Am vrut sa aflu mai multe, asa ca am mers cu doi prieteni de-ai mei in acel oras: Marcel si Stig (nu, nu e cel de la TopGear) .
Am stat acolo 7 zile intr-o casa pustiita.
In timpul primei nopti, s-au auzit multe batai in usa. M-am ridicat din pat, m-am uitat la amicii mei, care dormeau nepasatori, iar apoi am privit pe fereastra dormitorului. Luna plina domina cerul, iar norii se strecurau pe langa ea. Apoi m-am dus in living si am privit prin geamul ce dadea spre intrarea din fata.
Acolo, la usa, am vazut o silueta cocosata ce parea ca are gheare in loc de degete si spini pe spate. Lumina lunii ii arata fata: ochii ii erau negri, infundati in orbite, iar gura sa avea 2 randuri de dinti ascutiti.
Nu am reusit sa ma abtin si am urlat cat m-a tinut gura.
Creatura m-a auzit si a inceput sa loveasca cu putere usa pentru a putea intra. Vazand-o, am strigat:
-Ajutor, ajutor!insa teama imi inabusi cuvintele.
O mana calda si puternica poposi pe umarul meu. Cu ochii cat cepele
mi-am intors capul si l-am vazut ... pe Stig.
-Nu-ti face griji! Te ajut eu! Creatura aia cu bile de biliard in loc de ochi cade din prima daca ii aplic o lovitura de karate, a spus el.
In acel moment, am vazut cum o mana trece prin usa, apoi un monstru o sparge si intra. Stig a zis:
-Oh, sfanta macaroana! Unde-i Boc-99* cand ai nevoie de el? Apoi a fugit in dormitor, a incuiat usa si m-a lasat singur.
Privirea monstrului s-a intersectat cu a mea si am inghetat de spaima. Am continuat sa ma uit fix in ochii lui, si am deschis un sertar in care se aflau cutite. Am luat unul...
Cand creatura a venit spre mine, i l-am infipt in ochi. Monstrul m-a privit o clipa cu celalalt ochi si a fugit urland infiorator.
Am stat o vreme si m-am uitat pe geam, asigurandu-ma ca nu se mai inoarce, apoi m-am dus la culcare, tulburat.
*Boc-99 este un alt personaj fictiv inventat de autor
A doua zi, eu cu Stig nu i-am pomenit nimic lui Marcel despre intamplarea din noaptea precedenta, insa nu am reusit sa ii explic faptul ca am dormit in fata usii dormitorului, pentru ca George o incuiase.
Dupa micul-dejun am iesit cu Marcel afara sa exploram orasul. Stig nu a vrut sa vina...
Ajunsi in centru, Marcel a ramas afara in timp ce eu m-am dus intr-un magazin abandonat.
Cautand de mancare printre rafturi, am auzit un fosnet in spate, iar niste gheare mi-au strapuns mana dreapta.
Iarasi am urlat cat am putut.
Marcel a intrat cu un ciocan si un tarus in mana. A infipt tarusul de lemn in creatura.
Cu ciocanul, “lovi in plin capatul tarusului si tremurul gelatinos al cadavrului avea sa ii bantuie pe veci visele. Actionati parca de forta loviturii, ochii creaturii se deschisera brusc, mari si negri. Sangele tasni din rana facuta de tarus intr-un suvoi intunecat, improscand totul in jur. Intr-o clipa, magazinul se umplu de miasma lui fierbinte.
Trupul creaturii se chirci pe jos, Mainile i se ridicara si lovira nebuneste aerul.
Picioarele-i incepura sa bata un ritm inutil pe lemnul pardoselii. Gura i se deschise larg, descdoperind dintii ca de lup; si incepu sa scoata tipat dupa tipat, ca o goarna a iadului. Siroaie de sange ii izvorara prin colturile gurii. Ciocanul se ridica si cobori; o data...si inca o data...si inca o data.”
Astfel, creatura care i-a alungat si pe cetatenii orasului, a murit.
Cat despre rana mea...un fleac…
Cand Stig a aflat de moartea creaturii, o pata mare a inceput sa i se extinda pe pantaloni.
S-a dovedit ca Marcel imi este intr-adevar prieten, fiindca nu m-a abandonat cand m-a atacat monstrul.
Prietenul la nevoie se cunoaste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu