Cum canta marea(compunere prezentata la Olimpiada de Lb. Romana)
A fost o zi de toamna tarzie. Stateam pe plaja goala si pustie. Stelele sclipeau pe albastrul intunecat al cerului.
Valurile marii dansau si se loveau de stancile de pe mal, apoi se intindeau pe nisipul umed al tarmului. Scoteau sunete stranii, melancolice.
Am stat si am ascultat in continuare. Marea nu inceta din cantarea ei. Valurile inspumegate alergau ca turbate pe apa. Aproape de mal incepeau sa se topeasca, sa se desumfle. Apoi, cu ultimele puteri, se aruncau pe nisip fosnind surd. Parca vroiau sa acopere tot uscatul, dar erau trase inapoi de un arc imaginar. Parca gemeau!
Luna plina trasa o carare argintie pe luciul miscator al apei, atribuindu-i marii un aer sinistru, acompaniat in fundal cu cantecul apei.
Un val rece care mi-a atins piciorul cu un clipocit stins mi-a amintit ca trebuie sa plec.
Marea m-a vrajit cu cantecul ei misterios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu